Şpagă sau groază?

Vin semnale din partea autorităţilor cum că „Viaţa liberă” incomodează. Câteva înalte feţe – plătite din impozite şi taxe strânse de la noi, toţi – au găsit de cuviinţă să le reproşeze unor ziarişti (mai mult sau mai puţin voalat) cum că nu-s „prietenoşi”. De parcă jurnaliştii ar trebui să fie căţeii de curte ai aleşilor şi nu dulăii de pază ai democraţiei…

Bunăoară, faptul că am scris despre gravele erori (?) manageriale ale unor funcţionari publici (cum ar fi furnizarea de mere mucegăite elevilor gălăţeni, pe costuri publice exorbitante, sau plombarea fictivă a asfaltului pe nişte drumuri care n-au fost nicicând asfaltate) a fost considerat un afront de mai-marii Consiliului Judeţului, care au lansat ipoteza că, la o adică, „Viaţa liberă” ar putea să nu mai primească informaţii publice de la instituţie. Cinstea o fi devenit negociabilă?

Atitudinea aleşilor noştri arată că, de fapt, habar n-au care le sunt atribuţiunile şi ce prevede legea. Funcţia publică nu-i o vătăşie! A furniza informaţiile publice – ziariştilor sau oricui altcuiva, căci orice gălăţean are dreptul să ceară informaţii de la autorităţi – nu este o favoare, ci o obligaţie. Condiţionarea furnizării este, de altfel, la confluenţa cu Codul Penal, respectiv cu articolele care definesc infracţiunile de „abuz în serviciu” şi „şantaj”. Dar asta e o altă poveste.

Că aleşii nu-i respectă pe jurnalişti nu-i un capăt de ţară. De fapt, nu are nicio importanţă.. Este revoltător, însă, că gălăţenii sunt luaţi, la grămadă, drept o gloată de proşti. Exemplific. În urmă cu câteva zile, am propus Consiliului Judeţului şi Primăriei să publice în „Viaţa liberă” raportul de activitate pe primul an de „guvernare” locală. Evident, am oferit spaţiul din ziar GRATIS, fără nicio pretenţie. Mai mult decât atât, am propus ca materialul să fie publicat în forma realizată de cele două instituţii, fără nicio modificare din partea noastră.

De ce am făcut asta? Pentru că ni se pare firesc să punem şi noi umărul la construirea unei punţi de comunicare între gălăţeni şi autorităţi. Am socotit că este profund corect să facilităm transmiterea unor date direct de la sursă, chiar dacă, la o adică, costurile suportate de ziar sunt destul de consistente. Surpriză, însă! În vreme ce primarul Marius Stan a promis că va onora invitaţia noastră (ba chiar a propus să facem acest demers mai des), preşedintele Nicolae Bacalbaşa ne-a dat cu tifla, sub pretextul că avem o atitudinea ostilă faţă de domnia-sa. O fi (deşi nu e)! Dar ce vină au gălăţenii la faza asta? Căci acel raport nu este pentru „Viaţa liberă”, ci pentru contribuabili.

Îmi pare rău să constat, dar dl Bacalbaşa – pe care-l respect foarte mult ca om, scriitor, profesor şi medic – se află într-un moment de derută. Confundă democraţia cu autocraţia şi propria persoană cu „aranjorii de ploi” din Consiliul Judeţului. Faptul că „Viaţa liberă” a scris şi va scrie despre cheltuirea nesăbuită a unor fonduri publice nu este – nici pe departe! – un atac la adresa unei persoane, ci o simplă dezvăluire a unor mârşăvii. În fapt, noi îi ajutăm pe şefii de instituţii publice să-şi facă datoria mai bine. Că de asta i-am ales, nu?

În acelaşi timp, perspectiva unor ziarişti cu botul pe labe – fie de frică, fie din cauza unor „stimulente” (prefer să nu detaliez) – mă cam înspăimântă. Şi o resping cu vehemenţă şi pe deplin conştient de  riscul că-i voi supăra teribil pe unii dintre aleşii noştri. Da’ o să le treacă!

Într-un oraş pârjolit de mafioţi, singura soluţie e să pleci!

Galaţiul are probleme grave. Oraşul a încetat să mai fie un spaţiu dezirabil pentru locuitorii lui. Economia e praf, infrastructura pare bombardată, şomajul este uriaş, respectul faţă de cetăţeni a ajuns o vorbă în vânt, totul se demolează, se fură… Prin urmare, gălăţenii de calitate pleacă, unul câte unul, către alte zări. În mod cât se poate de evident, străinătatea este ţinta preferată de cei care părăsesc acest areal însă, mai nou, sunt atractive şi oraşe româneşti precum Constanţa, Braşov, Cluj sau Timişoara. Nu vorbim despre Bucureşti, căci el a fost mereu un magnet pentru provincie.

Faptul că ne pleacă tinerii, adică viitorul acestei urbe, este un motiv de adâncă îngrijorare. Şi de reflecţie. Oamenii cred că nu mai este de trăit aici! Stau mărturile faptele, dar şi miile de articole de presă apărute, în toate gazetele locale, în ultimii 20 de ani.

De fapt, totul pleacă de sus, de la cei care se pretind elitele Galaţiului, căci peştele de la cap se-mpute. Nu putem vorbi despre efecte fără a analiza cauzele. Iar faptul că oraşul arată rău, îngrozitor pe alocuri, este „meritul” unei camarile politice ce include reprezentanţii TUTUROR partidelor, care a atras în „combinaţie” oameni de afaceri, funcţionari publici, oameni ai legii. O mafie cu parfum masonic, dar în esenţă o mafie. Nu este o întâmplare că străzile sunt asfaltate prost, dar pe sume exorbitante. Totul e premeditat, căci firmele care fac lucrările proaste „cotizează” către oamenii politici. Şi nu vorbesc aici de donaţiile cu acte, ci de sacoşele cu teancuri de euro livrate pe sub masă. La rândul lor, oamenii politici apasă pe butoanele administraţiei, unde au plasate marionetele lor, iar lucrările făcute de mântuială sunt recepţionate – şi plătite din bani publici – deşi de fapt ar trebui refăcute.

Mai nou, nici măcar lucrările care se strică în garanţie nu mai sunt refăcute de constructori. S-a găsit soluţia: forţa majoră! Aşa s-a procedat, spre exemplu, în cazul găuroiului de pe Faleză. Faptul că Primăria a acceptat această explicaţie este dovada complicităţii la fraudă. Nu de alta, dar forţa majoră a fost explicată prin faptul că stabilitatea terenului nu era cea din proiect. Nu zău? Dar cei care au luat sute de mii de euro pe proiect şi pe expertiza geologică de ce nu-s răspunzători?! De ani de zile expertizele geologice se bazează pe copy-paste după rapoarte vechi de 40-50 de ani, când terenul pe care stă Galaţiul avea o cu totul altă structură. Grav este că aceste copiuţe sunt plătite cu bani grei, ca şi cum ar fi făcute de la zero, la modul profesionist, cu explorări complicate. Nu e o întâmplare, ci doar o „sifonare” de bani publici. Chiar aş fi curios să aflu cine sunt „experţii” cu care Primăria a lucrat în ultimii ani.

Acest caz este doar un exemplu oarecare. Lângă el se pot aduce şi altele. Cum ar fi demolarea întregii industrii a Galaţiului, care a ajuns – prin tot felul de manevre politico-penale botezate „privatizare” – pe mâna unor ţepari care pozează în oameni de afaceri. Şi mai am şi altele: medicamentele care se fură din spitale şi se vând în farmacii, procurorii care fac dosare după cum bate vântul politic, fraudele revoltătore cu terenuri publice (Aviasan e doar vârful aisbergului), încălcarea fără ruşine a legislaţiei muncii, etc, etc.

În aceste condiţii, prieteni, trebuie să ne mirăm că oameni de calitate mai stau în Galaţi, nu că fug unde văd cu ochii. Parol!