România duplicitară, România fără ruşine

Să fim obiectivi! Ducem cu noi, ca popor, o combinaţie de gene daco-romano-ruso-turce mai instabilă decât nitroglicerina. Duplicitatea e dăltuită adânc  în codul moral al acestei naţii, care are, din păcate, mari dificultăţi în a se adapta la rigorile lumii moderne. Mentalitatea colectivă românească este dominată de laşitate şi lăcomie. De aceea lumea noastră s-a şi rupt în două. Avem o Românie orbitor de strălucitoare, clădită pe aparenţe şi minciună, dar avem şi o Românie cumplit de întunecată, construită din milioane de drame şi orori.

Nu-s fatalist. Recunosc că ţara asta a dat lumii oameni minunaţi, care au lăsat amprente fundamentale  în evoluţia tehnicii, ştiinţei şi artei. Avem însă şi cohorte de infractori, care terorizează Europa. Sunt tot ai noştri şi ei, violatorii, tâlharii, criminalii, şuţii, peştii, prostituatele care au cotropit civilizaţia vestică. Pe străzile umblate de Brâncuşi, Ionescu şi Istrati calcă acum, apăsat, câteva zeci de mii de nelegiuiţi „made in Romania”. E drept, nu reuşesc să şteargă imaginea splendidă creată de marii înaintaşi, însă faptele lor sunt ca vântul pe faţa Sfinxului: erodează.

Avem locuri minunate. Toţi străinii care trec pe aici spun că suntem binecuvântaţi. Avem, însă, şi cea mai proastă politică de conservare a Mediului. Nicio ţară din Europa nu dă atâtea dispense la normele de poluare. Nicio ţară din UE nu e atât de binevoitoare cu cei care, în goana nebună după profit, fac praf şi pulbere ultimele bastioane ale naturii. Vă amintesc, spre luare aminte, doar microhidrocentralele din Făgăraş (care au distrus habitatele unice, vechi de milioane de ani, ale râurilor Capra şi Buda), afacerea gazului de şist şi exploatările de la Roşia Montană.

Avem tradiţii fenomenale. Nicăieri în lume folclorul nu e mai folclor, straiele populare nu-s mai originale, obiceiurile de naştere, nuntă şi moarte nu-s mai profunde, colindele nu-s mai emoţionate. Însă tot aici, la noi, există şi numeroase cutume ale răului. Moartea caprei vecinului este, la români, deziderat suprem. Ură, dar şi laşitate, căci, spre exemplu, cea mai importantă baladă autohtonă – Mioriţa – este o apologie a pizmei, tâlhăriei, crimei şi resemnării stupide. Emblematic?

În acelaşi timp, este îngrijorător faptul că violenţa – mai ales cea de limbaj – a atins paroxismul. Personal, sunt speriat de modul cum unii semeni de-ai noştri au transformat spaţiul on-line într-un loc unde, sub anonimat, se pot vărsa găleţi de lături în capul celorlalţi. Bunul-simţ este siluit cu străşnicie în numele dreptului la liberă exprimare. Libertatea devine, astfel, armă menită să asasineze demnitatea umană. Respingerea tuturor valorilor – fie ele morale sau profesionale (care sunt etichetate, cu furie, ca fiind inutile şi chiar dăunătoare!) – a transformat spaţiul virtual într-o Gomoră tot mai greu de suportat de către oamenii normali.

Soluţii? Albert Einstein spunea că „Întunericul este absenţa luminii, iar răul este absenţa lui Dumnezeu”. Sunt ferm convins că ne lipseşte tot mai acut morala creştină. Sunt conştient că nihiliştii de serviciu mă vor pune la zid pentru această concluzie. Însă nu pot ignora faptul că decăderea acestei ţări are la origine tocmai realitatea dureroasă că poporul a abandonat valorile simple conţinute de cele zece porunci.

Se bagă cineva la un război cu mârlanii?

Cu riscul de a fi catalogat drept fatalist, trebuie să constat că umanitatea se cam duce râpă. Ceea ce ne-a definit ca fiinţe superioare se diluează cu zi ce trece, lăsând loc unor instincte animalice care exclud particula „sapiens” din denumirea speciei noastre. Bunăoară, e greu de spus ce-a fost în capul românilor care făcut lanţ de petreceri pantagruelice în Săptămâna Mare. Pretextul numit 1 Mai nu mi se pare sub nicio formă suficient pentru a da cu decenţa de pământ, chiar dacă amintita zi are anvergură mondială. Să nu uităm că asta se întâmpla în Săptămâna Patimilor Mântuitorului, care este şi trebuie să rămână un prilej de reculegere sufletească, de reîntâlnire cu Divinitatea, cu esenţa noastră spirituală.

Am văzut la televizor, în Vinerea Mare, mii de oameni înfulecând ciozvârte uriaşe de carne sau târându-se ca râmele din cauza beţiei extreme. Vă spun sincer că m-am cutremurat. Aş fi vrut să-i privesc cu înţelegere şi iertare, însă n-am putut, căci mi-am amintit că exact atunci toată creştinătatea ortodoxă (din care pretind că fac parte 97% dintre români), rememora chinurile de pe cruce ale Fiului Domnului. Era, neîndoielnic, prilej de smerenie şi nu de excese fără limită.

Lipsa de respect faţă de semeni şi faţă de valorile sociale a ajuns, din păcate, la nişte dimensiuni de neimaginat până în urmă cu câţiva ani. Recent, un comentator pe site-ul Vieţii libere le explica celorlalţi (şi mie) că el nu e obligat să fie civilizat şi că urmările nesimţirii lui (era vorba îndeobşte despre curăţenia din oraş) trebuie înlăturate de autorităţi. Şi că de aia plăteşte el impozite: să aibă dreptul să scuipe cojile de la seminţe pe trotuar. Ca să fiu sincer, mesajul lui, chiar dacă era oarecum izolat, m-a tulburat, căci indică un curent de opinie pe care îl regăsesc, zilnic, şi la alte comentarii.

Din ceea ce constat, devine tot mai prezentă ideea că noi, oamenii, am ajuns cumva deasupra lucrurilor. Că avem voie să facem tot ceea ce ne tună prin minte şi că orice constrângere morală sau legală este un atentat la libertate. Spre exemplu, peste 90% dintre comentariile de pe site-uri şi forumuri româneşti sunt atacuri la persoană. Invective. Sudalme. Măgării. Doar 10% dintre comentatori scriu la obiect şi au idei constructive. Restul împroşcă mizerie sub acoperirea anonimatului.

Fără îndoială, educaţia nu se poate face cu ciomagul. O vită speriată de băţ nu este o vită educată. În schimb, cred că este nevoie de legi mai bune şi mai bine aplicate. Libertatea individului este garantată atâta vreme cât, prin faptele lui, nu aduce atingere libertăţii altuia. Acesta este spiritul (european!) după care trebuie să ne ghidăm. Iar dacă cei care murdăresc oraşul vor plăti amenzi usturătoare pentru asta, se cheamă că îi vom obliga să se gândească de două ori înainte de a se comporta necivilizat. Şi dacă cei care înjură în mediul virtual ar fi aspru pedepsiţi, atunci noi şi copiii noştri am fi scutiţi de acest spectacol grotesc.

Propun o temă pentru parlamentarii gălăţeni: să iniţieze şi să susţină modificarea legislaţiei privind ordinea şi liniştea publică (activitate care, apropo, nu mai este în atribuţiunile niciunei instituţii!), precum şi pentru elaborarea unei legi privind curăţirea morală a mediului on-line. Sunt foarte curios cine se bagă!