GARAJIADA, PE INVERS/ Ce facem dom’ primar, redăm teren agriculturii?

N-avem de ce să ascundem faptul că „Viaţa liberă” a susţinut demersurile primarului Marius Stan pentru modernizarea Galaţiului. Ni s-a părut corect să avem o atitudine pozitivă faţă de deciziile menite să dea o faţă civilizată oraşului, prin demolarea coteţelor, dar şi prin construirea de parcuri, parcări, locuri de joacă. Totul e să se facă! Deocamdată, însă, doar s-a mimat acţiunea, căci cele două terenuri vizate de modernizare (lângă liceul Economic şi la Ancora) încă nu-s libere, iar despre începerea investiţiilor în ceea ce s-a promis, nici pomeneală.

Îmi e teamă că o să cam iasă cu scandal dacă primarul Marius Stan nu are puterea să gestioneze aşa cum trebuie restructurarea urbană. Să fie foarte clar: nu suntem în epoca stalinistă, când toţi tembelii aburcaţi la putere demolau satele româneşti „pentru a reda terenul agriculturii”. Acum, oamenii au drepturi. Acceptă sacrificii doar dacă li se oferă ceva în schimb. Şi nu vorbesc aici despre despăgubiri individuale, ci despre calitatea vieţii urbane.

Deocamdată, starea de spirit a populaţiei oraşului e pozitivă. Peste 80 la sută dintre gălăţeni susţin demolarea garajelor în vederea modernizării zonelor respective. Proprietarii de garaje sunt furioşi, dar înţeleg, fie şi în parte, că e nevoie să ne civilizăm. Însă dacă până la toamnă în locul garajelor dărâmate nu se vor face parcările promise (fie şi în formă simplă, deşi ar fi de preferat unele etajate), lucrurile vor cunoaşte o întorsătură cumplită. Marius Stan se află, practic, în momentul în care se „aleg apele”: ori intră în memoria colectivă ca un gospodar adevărat, ori va fi etichetat ca un şmenar care s-a jucat de-a Dumnezeu. Gălăţenii au aşteptări, iar edilii n-ar trebuie să se joace cu aşteptări lor.

Nu e vorba doar despre garaje. Ele sunt doar un aspect al problemei. Bunăoară, încă mai aştept ca Primăria să continue modernizarea parcurilor, aşa cum a promis în momentul în care inaugura spaţiul verde pilot din Micro 38. De asemenea, aştept să se rezolve chestiunea reparării străzilor. Dar să se rezolve, nu să se „regizeze” contractele în aşa fel încât să fie „îndestulate” firmele care au cotizat. Aştept şi să elucideze şi haosul de la Apaterm deşi, personal, am impresia că Primăria nu prea vrea să ia taurul de corne în chestiune, căci ar deranja nişte „grupări interesate”. Şi tare mă tem că în iarna viitoare vom tremura mai abitir decât în iarna trecută.

Ar mai fi şi chestiunea Apă Canal, o societate publică scăpată de sub control, care face profituri grase  jefuind populaţia. Este imoral să faci profit dintr-o activitate de monopol. În nici un oraş din regiune apa nu e aşa de scumpă ca la noi, iar asta spune multe despre eficienţa managementului de la Apă Canal. Nu trebuie să uităm traversarea Dunării. Am senzaţia – poate greşită – că asist la un circ ieftin. Stan se bate cu cărămida-n piept că face tunel, deşi strategia guvernamentală (deci şi finanţarea) indică pod. La Brăila. Caz în care nu mai e nici un investitor atât de nebun încât să dea bani pentru tunel, căci nu va fi rentabil în vecii-vecilor. Şi-atunci de ce trebuie să mai cheltuim 10 milioane de euro pentru studiul de fezabilitate?

Începe să mă înspăimânte ceea ce văd la Primărie. Multă ineficienţă, multe învârteli şi multă gargară. Fapte, mai deloc. Dacă stau bine să mă gândesc, nu asta au votat oamenii.

CONTORUL DE FURAT POPORUL/ Uite de ce se scumpeşte apa rece

Iar se scumpeşte apa rece. Am pierdut deja şirul creşterilor de preţ, dar am sub ochi finalitatea: preţul s-a dublat în mai puţin de trei ani. Sper să nu mă înşele memoria dar, la Galaţi, apa potabilă a avut, din 2010 încoace, cea mai explozivă majorare de preţ dintre toate produsele şi serviciile furnizate populaţiei.

Foarte mulţi cititori ne cer să explicăm DE CE s-au produs aceste scumpiri agresive. Răspunsul nu e deloc simplu. Depinde cum priveşti problema. Spre exemplu, Apă Canal SA se căzneşte vitejeşte să demonstreze că majorarea preţului a fost impusă prin contractul de finanţare obţinut pentru modernizarea reţelei. Adică, mai pe scurt, aşa ne-a cerut finanţatorul. Dacă această clauză (abuzivă – în opinia mea) chiar există – deşi eu nu cunosc pe nimeni care să fi văzut acest contract; chiar aş fi curios să-l văd! – atunci trebuie să admitem că tare slabi manageri a avut acest oraş în ultimii ani. Păi cum – Doamne iartă! – să accepţi o astfel de aberaţie?

În toate oraşele europene, serviciile de furnizare a apei potabile sunt gestionate de autorităţile publice. Există şi situaţii speciale, de concesionare a reţelelor (în special Scandinavia şi Benelux), însă edilii deţin controlul final, iar preţurile sunt formate în baza costurilor de producţie, cu o marjă infimă de profit (sub 3%). În ţările sudice (Spania, Grecia, Italia) autoritatea publică suportă şi investiţiile de infrastructură, tocmai pentru ca preţul apei să rămână mic.

La Galaţi, însă, lucrurile au luat-o razna. Majorarea cu 100% a preţului apei reci (asta, repet, în nici trei ani) nu are la bază niciun calcul economic. Impresia mea (şi nu doar a mea) este că Apă Canal a fost scăpată total de sub controlul autorităţilor şi că acolo se toacă bani publici nu nemiluita.

Îmi bazez concluziile pe mai multe fapte clare. Bunăoară, în momentul în care Apă Canal şi Apaterm s-au separat, toate datoriile au fost puse în cocoaşa Apaterm, în vreme ce Apă Canal a rămas neprihănită. Nimeni nu a dat niciodată o explicaţie logică operaţiunii. Apoi, „fecioara” Apă Canal a primit o basculantă de bani pentru modernizarea reţelelor de apă şi de canalizare (finanţare ISPA şi din fondurile Primăriei). Teoretic, cu acele zeci de milioane de euro ar fi trebuit ca toată ţevăraia de sub Galaţi să fie impecabilă. În practică, însă, lucrurile stau cu totul altfel, căci avariile se ţin lanţ, iar cel mai nou exemplu este situaţia din zona Potcoava, unde se lucrează de trei luni la o amărâtă de ţeavă de 200 de metri. În aceste condiţii, nu pot să nu întreb şi eu, ca tot omul: oare chiar s-au făcut lucrările plătite cu bani grei? Nu cumva s-au decontat lucrări fictive, contra şpăgi grase?

În acest moment Apă Canal se cam bălăceşte în bani. Cu puţină vreme în urmă, fără nicio consultare publică sau control democratic (căci CL a fost „sărit”), societatea a băgat vreo trei milioane de euro în contori de apă rece. Culmea, în ultimii ani s-au tot cumpărat astfel de dispozitive, iar în teorie în Galaţi n-ar trebui să mai existe nicăieri contori mai vechi de patru ani. Cu toate acestea, vor fi înlocuiţi toţi în perioada următoare căci – nu-i aşa?  – trebuie să mănânce o pâine şi fabricile, şi distribuitorii, şi intermediarii.

Toate ar fi cumva de înţeles dacă toate aceste fantezii (aproape erotice) ale şefilor de la Apă Canal nu ar apăsa pe portofelele gălăţenilor sub forma unor majorări nesimţite ale preţului apei. Îndrăznesc să sper că edilii vor dezlega foarte curând acest nod gordian. Mă înşel?

Acelaşi robinet, aceeaşi zoaie. Acum la un preţ dublu!

Pâş-pâş, ca un hoţ în miez de noapte, Apă Canal a scumpit zdravăn de tot apa rece. Dar cică scumpirea asta nu o scumpire oarecare. Ea există într-un fel de plan care a fost aprobat la reorganizarea societăţii, imediat după ce aceasta s-a desprins de Apaterm. Fatalitate monşer! Creşterea preţului apei potabile seamănă cumva cu moartea: e implacabilă şi de cele mai multe ori nu are nicio explicaţie logică!

Faptul că există un proiect managerial de scumpire a apei nu cred că îl va încălzi prea mult pe gălăţeanul care are de plătit acum o factură dublă faţă de anul trecut. Asta cu atât mai mult cu cât, din ce reclamă zilnic locuitorii oraşului, la robinete curge în continuare aceeaşi zeamă urât mirositoare ca şi pe vremea când costa doar 50% din cât costă acum. Evident, la nivel administrativ, despre calitatea apei reci se vorbeşte numai de bine. Toate analizele arată, imperturbabil, că lichidul pe care ni-l furnizează oamenii inginerului navalist Gelu Stan se încadrează în normele de potabilitate. Şi ce? A murit cineva după ce a  sorbit zoaia care curge la robinet? Ai naibii de rezistenţi gălăţenii, frate!

Aş fi tare curios cum explică, totuşi, managerii de la Apă Canal scumpirea, dincolo de discursul despre „obligaţiile asumate cu finanţatorul european”. Faptul că există un plan parafat de nişte birocraţi de la Bruxelles, care nici măcar nu ştiu în ce parte a Europei e Galaţiul, nu înseamnă absolut nimic pentru locuitorii acestui oraş. Din punct de vedere legal, un furnizor de servicii publice unice, de tip monopolist (aşa cum este Apă Canal), are obligaţia de a justifica faţă de consumatori orice majorare de tarif. Altfel, avem de-a face cu o situaţie care afectează grav interesele clienţilor „captivi”. Oamenii n-au acces la o sursă alternativă de apă pentru locuinţă, aşa că sunt nevoiţi să plătească preţul stabilit artificial, fără un raţionament economic la bază.

Carevasăzică – întreb, nu dau cu parul! – ce primeşte el, consumatorul, în plus de banii ăştia? Nu mi se pare că apa care curge acum la robinet este mai curată decât cea care curgea în 2011. E posibil să fiu subiectiv. Sau doar ghinionist. Cert este că dacă las apa de la robinet cinci minute într-un pahar, începe să duhnească a clor. După o jumătate de oră miroase a rahat. Dar poate că nu mă pricep la apă… Dacă totuşi e mai curată decât era acum un an, vreau dovezi. Îl rog pe directorul Gelu Stan să pună la dispoziţia consumatorilor buletine de analiză din care să rezulte că impurităţile, germenii şi alte chimicale din apa potabilă au scăzut cu 50% în ultimele 12 luni. Le publicăm în „Viaţa liberă” imediat ce le primim, fără nici un fel de pretenţii. Facem asta „pro bono”, pentru gălăţeni!

Dacă Apă Canal nu poate demonstra asta, atunci se cheamă că suntem fraieriţi. Şi că, de fapt, creşterea preţului nu are decât un singur scop: să producă mai mulţi bani pentru firmele abonate la lucrările gestionate de Apă Canal. Vorba unui diriginte de şantier: „Prietene, cea mai şmecheră afacere se face sub pământ. Nici naiba nu ştie ce-au pus tu acolo şi de câţi bani”. Omul ştie ce vorbeşte, căci de patru decenii tot bagă şi scoate ţevi. Sincer, mi-ar plăcea ca Stan – Marius Stan – să comande un audit serios la societatea păstorită de celălalt Stan. Poate mai aflăm şi noi, astfel, pe ce se duc banii noştri.