Lecţia de optimism/ Putem face minuni în 2014

Anul 2013, cu bunele şi cu relele lui, e deja amintire. Am tras linie, am socotit şi am ajuns la multe concluzii. Paharul e pe jumătate plin, dar şi pe jumătate gol, aşa că este loc de toate interpretările, fie ele optimiste sau depresiv-pesimiste. Dar trecutul e trecut. E vremea să ne gândim la provocările pe care 2014 ni le oferă. Iar cel mai bine despre asta nu puteţi vorbi decât dumneavoastră, cititorii noştri. De aceea, aduc aici un top cu cele mai importante dorinţe postate în 2013 pe site-ul Vieţii libere. Este, după părerea mea, cel mai bun sondaj de opinie posibil şi, fără îndoială, ar trebui să fie un ghid pentru aleşii noştri, în 2014.

Afaceri publice mai transparente. Aproape 6.500 de gălăţeni au simţit anul trecut impulsul de a-şi spune opinia despre modul cum au fost cheltuiţi banii publici. Au fost multe critici (unele foarte dure), puţine aprecieri, iar opinia generală e clară: aleşii trebuie să spună mai des alegătorilor ce au făcut cu banii, cât au costat parcul şi strada, cât a costat concertul, ce salariile iau funcţionarii statului şi pentru ce, când au de gând să rezolve chestiunile publice presante. N-o spun eu, o spun plătitorii de impozite şi taxe, adică cei a căror voce este esenţială în orice democraţie.

Renaşterea oraşului. Peste 6.000 de comentarii au fost legate, în 2013, de starea oraşului. A fost potop de opinii! Iar oamenii şi-au vărsat amarul, căci impresia generală este că, din păcate, Galaţiul şi-a pierdut gloria de altădată. De ce? Explicaţiile sunt multe şi complicate, dar converg, în cea mai mare măsură, spre ideea că am fost abandonaţi de aleşi şi că interesele meschine au copleşit totul. S-a comentat îndelung despre degradarea unor simboluri importante ale urbei (clădiri, monumente, faleza), despre haosul urbanistic (garaje, chioşcuri, lipsa unei viziuni arhitectonice), despre „durerea în cot” a celor plătiţi, din bani publici, să facă treabă. Cititorii „Vieţii libere” speră la proiecte viabile în acest sens şi nu la maşinării de tocat bugete  sau de plătit poliţe „duşmanilor”.

Circa 5.500 de mesaje au vizat nevoia de infrastructură, fie că în discuţie a fost dilema pod sau tunel, ori chestiunea aeroportului, a autostrăzii sau a transportului pe Dunăre. Că nu avem – e clar. Că trebuie să avem – e şi mai clar. Cum şi când o să avem, sperăm să aflăm în 2014, când gălăţenii nădăjduiesc să fie demarat primul proiect de infrastructură de anvergură. Nici nu mai contează care. Important e să înceapă ceva.

Străzi mai sigure. Peste 5.000 dintre comentariile postate de dumneavoastră în 2013 au fost pledoarii pentru străzi mai sigure, fie că vorbim despre calitatea asfaltului, despre marcajele rutiere sau despre responsabilitatea şoferilor. Asta vrea oraşul, asta trebuie să primească, iar în primul interviu cu primarul chiar despre asta vom discuta, în amănunt. Ca să ştie tot omul la ce trebuie să se aştepte.

Evident aceste teme majore sunt doar câteva dintre sutele de probleme pe care dumneavoastră, prietenii noştri, le-aţi semnalat în ediţia electronică a „Vieţii libere”. Vă rugăm să continuaţi să vă spuneţi opinia, cu curaj. Avem nevoie de voi, oamenii cu simţ civic din acest oraş, pentru că numai aşa putem da edililor un semnal corect despre nevoile locuitorilor urbei. Împreună putem face minuni!

La ce trebuie să ne așteptăm de la 2014

Cică ieşim din criză! Specialiştii unei importante bănci europene s-au apucat să facă un top al evenimentelor economice şi sociale (!) previzibile în anul ce vine. Nu ştiu câtă rigoare ştiinţifică a stat la baza predicţiilor bancherilor, dar pot să vă spun cu mâna pe inimă că eu, unul, nu prea mai cred în miracole financiare. Dar poate că mă înşel. Să le luăm pe rând.

Care va să zică, domnii experţi sunt de părere că în 2014 tărăboanţa mondială o va lua o ţâr’ în sus, pe fondul unor trebi care-şi au sorgintea în SUA. Respectiv, cea mai mare economie a lumii (ştiu, chinezii ar avea serios de obiectat la această afirmaţie) va intra în zona deflaţiei, puterea de cumpărare a americanului crescând căci, deşi salariile sunt îngheţate de ceva vreme, preţurile bunurilor de larg consum vor scădea spectaculos. Evident, chestia asta e valabilă la ei, la americani, iar efectele pozitive se vor cunoaște în economiile conexe cu cea a SUA. La noi e o altă mâncare de peşte, căci preţurile româneşti nu ştiu să scadă nici măcar atunci când se fac (chipurile) reduceri.

O altă ipoteză foarte interesantă lansată de bancherii cu pricina este legată de posibila prăbuşire a preţului petrolului. La ora când scriu aceste rânduri, piaţa oscilează între 95 şi 98 de dolari pe baril (după ce în octombrie era pe la 110-112 dolari pe baril), însă se estimează că, în primăvară, pe fondul rezolvării crizei iraniene – iată, deci, că tot unchiul Sam are ultimul cuvânt – se va ajunge la numai 80-82 de dolari pe baril. Fără îndoială, însă, benzina şi motorina nu se vor ieftini în România căci – nu-i aşa? – economia românească e cu vreo 50 de ani în urma celei mondiale.

Astea ar fi fost veştile aparent bune. Veştile proaste dau ceva frisoane, însă merită să le aflaţi, căci, în definitiv, sunt doar nişte prognoze. Adică pot să fie, dar pot şi să nu fie. Iar un sincer „Doamne fereşte” este aproape obligatoriu pentru fiecare dintre noi.

Aşadar, pentru 2014 sunt aşteptate tensiuni sociale majore în Europa. Culmea, nu în România sau Bulgaria, cenuşăresele nivelului de trai în UE, ci în statele unde se trăieşte foarte bine. Cică marii experţi europeni în finanţe discută despre impozitarea tuturor depozitelor bancare ce depăşesc 100.000 de euro, măsură ce ar afecta – pare incredibil – 14 la sută dintre locuitorii Germaniei, Franţei, Marii Britanii, Olandei şi Belgiei. În România? Va fi neinteresant, căci doar 0,03 la sută din populaţie deţine peste 100.000 de euro la bancă. Uite că are şi sărăcia avantajele ei!

Un alt motiv de supărare europeană ar fi, se pare, o cădere masivă a preţului acţiunilor de la marile companii profilate pe înaltă tehnologie. Prezicătorii economici spun că avem de-a face cu „efectul de bulă”, în sensul că s-a atins maximul posibil pentru moment şi că, dacă nu se inventează ceva cu totul revoluţionar în domeniu, interesul investititorilor va scădea dramatic. Prilej cu care şi valoarea de piaţă a companiilor va scădea spectaculos (şi păgubos pentru deţinătorii de acţiuni).

Dar să nu fim fatalişti şi să sperăm că anul 2014 va fi anul al ieşirii din criză, aşa cum anticipează Banca Mondială. La urma-urmelor, speranţa moare ultima.