Articolele despre vânzarea silită a apartamentelor datornicilor la întreţinere au stârnit valuri de comentarii pe site-ul „Vieţii libere”. Aşa cum era de aşteptat, părerile sunt împărţite. Multe păreri, puţine idei, din păcate, iar cea mai acută impresie este că există foarte mulţi locuitori ai Galaţiului care nu au înţeles nimic – dar absolut nimic – din economia de piaţă.
Mă uit pe încasările raportate de Apaterm pe ultimele 30 de zile şi constat, cu stupoare, că s-a plătit doar 10% din factura pentru căldură. Mai pe înţelesul tuturor, doar unul din zece gălăţeni e „la zi”. Incredibil! Daţi-mi voie să mă îndoiesc că 90% din populaţia oraşului nu are cu ce plăti. Cred că e mai degrabă rea-voinţă. Iar dacă nu se iau măsuri, urmarea este uşor de anticipat: din 15 ianuarie se va sista furnizarea de căldură către oraş, căci se termină banii cu care ne-a miluit Guvernul. Se termină şi cele 11 milioane de lei pe care Primăria Galaţi le-a scos din bugetul de investiţii şi le-a introdus în această „gaură neagră” numită sistemul public de încălzire.
Situaţia devine cumva dramatică, iar gălăţenii par să nu priceapă că nu mai există nicio variantă de compromis în afară de plata facturilor. Restul soluţiilor avansate sunt utopii şi rahaturi anarhiste. Sunt consternat, spre exemplu, de tupeul bolnav al celor care spun că Primăria ar trebui să oprească investiţiile în străzi şi parcuri şi să suprime cheltuielile pentru distracţiile de Sărbători pentru a plăti facturile la căldură ale locuitorilor oraşului. Dar de ce, mă rog?
Aşadar – în opinia rău-platnicilor – cei care-şi achită întreţinerea corect trebuie să fie buzunăriţi de două ori, căci impozitele plătite de ei ar trebui să meargă la acoperirea datoriilor celor care nu vor să plătească. Uite că eu, ca bun-platnic, vreau ca din impozitele plătite de mine să am străzi mai bune, parcuri moderne şi distracţie de Sărbători. Nu vreau să plătesc facturile la căldură ale celor care-şi toacă banii prin cârciumi sau pe cine ştie ce ambiţii personale de genul plasmă de-un metru şi BMW de 400 de cai.
Oamenii trebui să înţeleagă că nimic nu-i gratis în lumea asta. Sunt foarte mulţi cei care nu pricep cum funcţionează lucrurile şi consideră că în chestiunea plăţii facturilor e loc de milă sau de presiuni pe autorităţi. Vă spun eu: nu merge nici cu văicăreala şi nici cu ameninţările de genul „să mergem la Primărie să spargem geamurile”. Ambele ipostaze sunt inutile şi nu amână inevitabilul: cei care nu-şi achită datoriile vor rămâne, unul câte unul, fără case. Deja există 1800 de procese finalizate, alte câteva mii sunt pe rol, iar în aceste litigii judecătorii dau câştig de cauză, în linie, furnizorului de utilităţi. Nici un rău-platnic dat în judecată nu a câştigat!
Se poate ieşi din această situaţie doar plătind. Cine are, să dea! Cine nu are, să caute soluţii. Să-şi vândă apartamentele cu 3 şi 4 camere să se mute la garsoniere. Sau la ţară. Cu diferenţa de bani ar putea să-şi achite datoriile şi să mai şi pună ceva la ciorap, pentru zile negre. Dacă nu acţionează repede, datoriile vor creşte până când, la un moment dat, vor pierde proprietatea şi se vor pomeni pe stradă. Iar asta nu-i o figură de stil, ci realitatea dură. Luaţi aminte la ce vă spun!
De la Țară, din cămară 