Cum vor consemna cărţile de istorie aceste vremuri ipocrite?

Modul cum s-au făcut „cărţile” pentru noile consilii de administraţie ale societăţilor publice controlate de Primăria Galaţi poate intra, fără probleme, într-o antologie a parşiveniei româneşti. Fără nici un fel de jenă, aleşii noştri au anulat dintr-un condei principiul că rolul consiliilor de administraţie este acela de a gestiona în mod eficient o afacere publică. Se fac că nu pricep că a fi membru într-un CA nu este o recompensă politică. Nu este o sursă de venit pentru lipitorii de afişe. „Uită” că funcţia este, de fapt, asumarea unei răspunderi uriaşe, căci la mijloc sunt foarte mulţi bani publici, plus, pe termen lung, viitorul acestei urbe.

Oraşul Galaţi este în picaj. Am spus-o de mai multe ori, am demonstrat-o prin cifrele din statisticile oficiale. Fără nici un fel de dubiu, societăţile publice de interes local au un rol esenţial în toată această poveste despre mărire şi decădere. Gălăţenii se plâng că lucrurile nu merg bine, că oraşul e murdar, că pieţele sunt puncte de haos şi evaziune, că transportul public înghite prea mulţi bani, că urbanismul e vraişte.

Însă de toate aceste probleme răspund tocmai acele societăţi ale căror CA-uri au fost desemnate, acum vreo două zile, de Consiliul local. Legal, oamenii numiţi de CL vor gestiona, vreme de patru ani, banii noştri. Eu au misiunea de a se înhăma la treabă astfel încât nemulţumirile locuitorilor oraşului să se împuţineze. Să ne fie tuturor mai bine.

Din păcate, între teorie şi practică există o prăpastie fără fund. Politicienii noştri, tare inventivi când e vorba de privilegii, au răsturnat din nou logica. Aveau un bun prilej să aducă la cârma societăţilor publice locale nişte experţi. Era momentul ideal să se treacă la mult-promisa schimbare din administraţie. Însă n-a fost aşa. Nu spun că oamenii desemnaţi acum în CA-uri (şi plătiţi din bani publici) sunt total incompetenţi. Spun doar că existau soluţii mai bune pentru ca afacerile publice să prospere.

Spre exemplu, nu înţeleg de ce n-au fost acceptate propunerile unor oameni de afaceri locali de a fi desemnaţi în CA-uri, pro bono (adică fără indemnizaţie). De ce s-a refuzat ideea că aceşti domni, care ştiu să facă bani, pot fi nişte consilieri foarte buni ai directorilor de regii locale? De ce s-au preferat nişte soldaţi credincioşi ai partidelor? Să fie pentru că, de fapt, şefii de partide nu vor să piardă controlul asupra contractelor grase cu privaţii ale societăţilor publice? Eu înclin să cred că da şi că au sacrificat competenţa pe altarul unui grup de interese.

Fără nicio îndoială, la desemnarea noilor CA-uri lucrurile ar fi trebuit să fie limpezi ca apa de izvor. Totuşi, gălăţenii încă n-au aflat nici acum ce competenţă şi experienţă profesională au cei numiţi. Nici măcar ce partid şi-i asumă nu s-a spus. S-a lucrat la global, pe principiul că turma e mai greu de controlat decât individul. Cu chiu cu vai, la insistenţele presei, s-a aflat doar cum îi cheamă. Restul e secret de stat se pare. Aşa cum au ajuns să fie secrete şi comunicatele de presă ale Poliţiei Comunitare. Nu se mai transmit presei, ci purtătorului de cuvânt (?) al Primăriei, care le ţine pentru dumnealui. Căci – nu-i aşa? – amenzile date molozarilor şi beţivilor au ajuns esenţiale pentru reformarea administraţiei publice. Penibil!

Noul Galaţi este, din nenorocire, tot vechiul Galaţi. Mă întreb cum vor consemna cărţile de istorie aceste vremuri ipocrite…

Numele primarului Galaţiului va fi declarat secret de stat!

Am sentimentul ciudat că anul acesta Sărbătorile Galaţiului nu mai sunt organizate pentru toţi gălăţenii, ci doar pentru angajaţii departamentului de relaţii publice din Primărie. Nu de alta, dar altfel nu-mi pot explica faptul că, deşi mai sunt doar 48 de ore până la debutul sărbătorilor oraşului, nimeni nu ştie ce evenimente vor avea loc, cine participă, de la ce oră şi unde. Penibil!

Nu cred că acest vid de comunicare este cauzat de incompetenţă. Sunt convins că s-au făcut eforturi organizatorice şi că, în final, totul va merge strună. Vom avea spectacole, expoziţii, defilări şi tot felul de evenimente destinate publicului larg. Atâta doar că gălăţenii – cei pentru care se pune la cale tot acest program festiv întins pe mai bine de o lună – vor afla în ultima clipă despre ce este vorba, iar riscul ca la unele evenimente să fie cu o mână de spectatori este foarte ridicat. Iar dacă nu aduci şi oamenii la distracţie, atunci de ce mai cheltui o jumătate de milion de euro ca să organizezi tot bâlciul? Doar ca să dea bine într-un document ce se va cuantifica la capitolul „realizări”?

Nu aş fi făcut atâta caz pe seama lipsei de transparenţă dacă acest incident ar fi unul izolat. Însă edilii noştri au deja un obicei în a-şi da în petic. În ultima vreme, presa este informată doar în cazul unor chestiuni formale, prea puţin importante pentru public. Autorităţile au grijă să ne spună că e serbare la azil, dar „uită” să ne comunice că primarul a fost în control la o societate subordonată CL şi că a găsit acolo nereguli. Aflăm detalii despre un parc de 5 metri pătraţi, dar şedinţele de CL „de îndată” sunt ţinute în secret. Ni se pune la dispoziţie o enciclopedie a mirosului urât din oraş, dar nu ni se furnizează lista străzilor închise pentru lucrări şi programul manifestărilor publice de interes major. Primim invitaţii la lansări de proiecte de incluziune socială a indienilor blonzi cu urechi pătrate, dar nimeni nu se gândeşte că am vrea să ştim – şi să spunem gălăţenilor! – când se vor repara trotuarele din Ţiglina II.

Evident, se vor găsi unii care să strige că prea vrem noi să le ştim pe toate şi că ziarul nu ar avea dreptul legal să ceară socoteală administraţiei locale.  Se poate interpreta şi aşa, căci legea privind accesul informaţiile publice obligă instituţiile să răspundă solicitărilor presei, dar este foarte ambiguă când vine vorba despre informaţiile de interes public despre care ziariştii nu ştiu există, deci n-au cum să le ceară.

Se uită frecvent că presa este o interfaţă absolut necesară între plătitorii de impozite şi taxe şi cheltuitorii banilor. Iar câtă vreme autorităţile locale nu acceptă asta, avem cu toţii o gravă problemă. Mă rog, vor fi unii care vor comenta din nou că „presa coruptă, vândută şi laşă nu reprezintă gălăţenii” (am citat dintr-o postare de pe ediţia electronică a ziarului). Înclin însă să cred că astfel de mesaje nu vin de la publicul larg, dornic de transparenţă instituţională, ci sunt „opera” chiar a celor care fac tot posibilul să împiedice accesul gălăţenilor la informaţie. Se fură/doarme mai bine în linişte, decât pe gălăgie, nu?

Nu e loc de-ntors! Autorităţile trebuie să coabiteze cu presa în slujirea intereselor cetăţenilor, dincolo de orgolii, simpatii sau antipatii. Dacă nu vor face asta, mă tem că în curând va fi trecut la secret până şi numele primarului căci –  nu-i aşa? – există riscul să-l înjure „la per tu” nemulţumiţii.